Prezentare

​Wilhelm Steinitz a trăit între anii 1836 - 1900, a fost un foarte cunoscut maestru de șah născut în Austria însă ultima perioadă a vieții sale a petrecut-o în SUA.
El a fost primul campion mondial de șah recunoscut oficial între 1886 și 1894 fiind de asemenea și un celebru scriitor și teoretician de șah cu o mare influență la vremea sa dar foarte cunoscut și în zilele noastre.
Între anii 1559 - 1886 au existat o serie de jucători de șah foarte cunoscuți și care sunt considerați de mulți istorici ai șahului ca fiind campioni mondiali neoficiali deoarece au disputat și câștigat meciuri pentru titlu de campion mondial care însă nu erau recunoscuți ca atare de o organizație mondială șahistă oficială cum este astăzi FIDE.
Acești celebri jucători au avut fiecare dintre ei o anume importanță istorică în evoluția șahului din punct de vedere teoretic dar și practic.
Astfel sunt considerați în ordine cronologică ca și campioni neîncoronați ai șahului următorii: Ruy López de Segura (din Spania între anii 1559–1575), Leonardo di Bona (din Napoli în anul 1575), Paolo Boi (din Sicilia în anul 1575), Alessandro Salvio (din Napoli în anul 1600), Gioachino Greco (din Napoli între anii 1620–1634), Legall de Kermeur (din Franța între anii 1730–1755), François-André Danican Philidor (din Franța între anii 1755–1795), Alexandre Deschapelles (din Franța între anii 1815–1821), Louis-Charles Mahé de La Bourdonnais (din Franța între anii 1821–1840), Howard Staunton (din Anglia între anii 1843–1851), Adolf Anderssen (din Prusia între anii 1851–1858), Paul Morphy (din SUA între anii 1858–1862), Adolf Anderssen (din Prusia între anii 1862–1866), Wilhelm Steinitz (din Austria între anii 1866–1886), Johannes Zukertort (din Germania între anii 1878–1886).
Steinitz este recunoscut și în zilele noastre ca fiind cel ce a pus bazele teoriei șahiste.
Bineînțeles că teoriile sale au fost de-a lungul timpului nuanțate dar ele reprezentau la vremea enunțării sale un mod complet nou de abordare a unei partide de șah.
Astfel el a înlocuit deviza vremii ”atac cu orice preț” dezvoltând teoria potrivit căreia un atac este justificat doar atunci când anterior s-au obținut avantaje poziționale.
Atunci, a spus el, ești chiar obligat să treci la atacul decisiv, căci în cazul jocului lejer avantajele poziționale dispar. Steinitz a stabilit criteriile (avantajele poziționale) care trebuie urmărite într-o partidă și pe baza cărora se apreciază o poziție pentru a stabili planul corect de joc.

 

Aceste criterii sunt:

  • avantaj de dezvoltare în deschidere;

  • mobilitatea mai mare a figurilor;

  • stăpânirea centrului;

  • poziția expusă sau slăbită a regelui advers;

  • puncte slabe din tabăra adversă;

  • structura mai bună de pioni;

  • majoritatea de pioni pe flancul damei;

  • ocuparea liniilor deschise cu figurile grele și a diagonalelor deschise cu nebunii;

  • posesia perechii de nebuni;

În partida Steinitz - Mongredien, prezentată în lecția de astăzi, Steinitz jucând cu albul își va crea încă din deschidere un centru solid și stabil, nu se va grăbi să facă rocada pentru a câștiga timp în atacul planificat asupra regelui advers apoi va deschide în condiții avantajoase coloana h. Când condițiile de atac sunt îndeplinite el va sacrifica pe rând calul apoi turnul iar partida se va încheia prin cooperarea dintre damă, turn și nebunul de câmpuri albe.

©2018 by Blog. Proudly created with Wix.com

STRÎMBU MIHAI
Focșani, Romania (tel.: 0754 911 627 email: mihaistrimbu@yahoo.com)

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now